ÎMI IUBESC BISERICA

Biserica mi-o iubesc
Spun deschis: nu vreau să piară
Foarte mult o prețuiesc
Ca pe o comoară rară

O slujesc cu zel curat
Știu ce temelie are
Îmi dă dor înaripat
Care zboară-n zări stelare.

Vreau, mereu, să o păzesc
De tendințe pământene
De idei ce înverzesc
Prin grădinile moderne...

Vreau Hristos să fie-n ea
Totdeauna la-nchinare
De-ar veni furtună grea
Vreau s-o apăr cu ardoare.

Sunt în Ea de-atâția ani
Dându-i, ne-ncetat, respectul
Iar când vin contemporani
Să-i verifice efectul,

Le proclam, la toți, deschis
Despre legile divine,
Despre tot ce ne-a promis
Domnul zărilor senine.

Biserica mi-o-ndrăgesc
Chiar când sufăr nedreptate
Harul ei dumnezeiesc
E un far spre demnitate.

Când probleme mai apar
Desigur, nu-i Ea de vină
Ci, poate, am mers spre-altar
Fără râvna cea divină.

Ea mi-a dat și-mi dă oricând
Către Rai orientare
Nu mă lasă suspinând
Când trăiesc vreo încercare.

Frați, surori și tineret
Toți formăm o unitate
Ştim ce spune un profet
Care-a fost inclus în Carte.

Când venim să ne-nchinâm
Un program se desfășoară
Spunem versuri și cântăm
Iar mesajul ne-nfășoară,

Nu-i spectacol; e servici
Uns de Duhul mângâierii
Toți în El suntem amici
Având darul înfierii.

Biserica mi-o iubesc
Cu programul ei ce-ndrumă
Nu spre lutul pământesc
Ci unde cei sfinţi se-adună.

Știe de ce-avem nevoie,
Sfatul ei e din Hristos
Împlinește sfânta- I voie
Pentru neamul credincios.

O, câte trăiri divine
Am gustat fiind în ea!
Mă-ntărește, mă susține
Chiar în starea cea mai grea.

Nu e mică, nu e mare
E cum Domnul vieții-a vrut
Vrem în Ea doar sărbătoare
Cum a fost și la-nceput...

Vrem serbări ce dau lumină
Și mesaje ce zidesc
Fie-n Ea pace deplină
Și un mediu prietenesc,

Fie-n ea înviorare
Cum nu-i alta pe pământ
Când venim cu mic, cu mare
Să-L simțim pe Duhul Sfânt...

Iar când valuri dau năvală
Să intre-n structura ei
S-o atingă cu vreo boală,
Cu netrebnice idei,

Să fim gata să ne-ncingem
Pentru luptă, orice-ar fi
Valurile să le-nvingem
Chiar când geruri vom simți.

Mai presus de toate, însă
O doresc să fie far
Nicicând să nu fie-atinsă
De curenţi din alt hotar.

Cum şi în trecut a fost
Îi urez de-aci ‘nainte
Să-şi urmeze sfântul rost
Cu o dragoste fierbinte.

gc/ 23 Mai, 2011